luni, 9 ianuarie 2012

GAZETA DÂMBOVIŢEI - 9 ianuarie 2012

Interviu apărut în publicaţia on-line Gazeta Dâmboviţei din 9 ianuarie 2012

Ileana Bocanciu: "Mişcarea cercetăşească începe să se impună din ce în ce mai clar la nivel naţional, ca o alternativă de educaţie nonformală pentru copii şi tineret."

Foarte mulţi tineri încep să fie tot mai atraşi de cercetăşie şi să activeze în diferite asociaţii de cercetaşi. Cu toate acestea, nu mulţi dintre noi avem o imagine foarte clară a ceea ce înseamnă cu adevărat cercetăşia.
Stăm de vorbă cu Ileana Bocanciu, în prezent voluntar al Asociaţiei Ecologice Floare de Colţ, al Organizaţiei Naţionale "Cercetaşii României" şi membru simpatizant al Asociaţiei de Turism Chindia.


R: Aţi făcut din călătorie, un mod de viaţă. Îmi povesteaţi odată că în unele  dintre expediţiile la care aţi participat nu v-a fost deloc uşor şi că, la un moment dat, v-a fost pusă în pericol chiar viaţa şi cu toate astea nu aţi renunţat să mergeţi mai departe? De ce?

I.B: Consider că trecerea noastră prin viaţă este de fapt o călătorie. Depinde de noi ca această călătorie să fie cât mai pasionantă şi mai plină de trăire. E adevărat că uneori ne afăm în faţa unor situaţii mai dificile, poate chiar riscante, dar asta se poate întâmpla oricărui om, chiar dacă el se află mai aproape sau mai departe de casă.
Desigur, depărtarea de cei dragi, poate să te facă mai vulnerabil, mai uşor de rănit sau dimpotrivă poate să te întărească şi să scoată din tine la iveală, forţe de care nu te credeai în stare. Odată întors acasă însă, te linişteşti puţin, îţi tragi sufletul îţi pui în ordine gândurile şi fotografiile, scrii câteva randuri sau poate chiar mai multe şi atunci dorul de ducă te cuprinde din nou şi te îndeamnă la o nouă aventură, pentru a descoperi locuri şi oameni noi, pentru a te descoperi pe tine însuţi, o dată în plus. Nu te poţi opri pentru că a te opri înseamnă de fapt să nu mai trăieşti cu adevărat...

R: Ştiu că, de ceva vreme, lucraţi la o carte în care povestiţi experienţele prin care aţi trecut, o lucrare care se anunţă foarte interesantă. Ne puteţi dezvălui ceva despre acest proiect? Când credeţi că va vedea lumina tiparului această carte?

I.B: În anul 2006 am participat la o expediţie în Antarctica, o expediţie lungă şi dificilă, de 70 de zile, o expediţie care mi-a marcat şi mi-a schimbat viaţa. Chiar dacă anii au trecut, amintirile nu s-au estompat ci s-au cristalizat, s-au sedimentat şi s-au aşezat mai bine în inima mea. Dacă voi reuşi să termin această carte, va fi pentru mine ca o eliberare. Sper să fie gata până în luna martie, când se împlinesc şase ani de la această expediţie.

R: În acelaşi timp, aveţi în lucru şi alte proiecte, cele mai multe cu Asociaţia Ecologică Floare de Colţ. Rezultatele obţinute până acum, în urma acţiunilor întreprinse vă fac să credeţi că merită să continuaţi?

I.B: Asociaţia Ecologică Floare de Colţ este o organizaţie foarte tânără, are mai puţin de doi ani şi este un vis mai vechi al meu şi al câtorva buni prieteni, care a  devenit realitate în martie 2010.
În acest scurt timp, AEFC a realizat lucruri deosebite şi a atras o mulţime de oameni, în special tineri, care sunt şi ei la fel de dornici să călătorească, să descopere şi în acelaşi timp să iubească şi să protejeze natura. Avem un program, numit „Natura ne învaţă primii paşi în viaţă” în care am implicat până acum, în tabere şi acţiuni în mijlocul naturii în special la la munte, 1143 de persoane, în cele 20 de etape desfăşurate până acum. De asemenea, programul „Răspund prezent” cu proiectele de resposabilitate socială în care ne implicăm, „Armonie şi culoare” cu activităţi în şcoli sau alte instituţii şi „Edelweiss” cu expediţii în străinătate sau proiecte în parteneriat cu alte ţări, ne dau certitudinea că suntem pe drumul cel bun şi că trebuie să continuăm cu aceeaşi dăruire şi pasiune ca până acum.
Chiar ieri ne-am întors din munţii Bucegi unde am sărbătorit „Revelionul familiştilor”. Nu mai puţin de 30 de persoane, dintre care 12 copii şi tineri, între 4 şi 18 ani s-au bucurat timp de patru zile de ospitalitatea şi căldura cabanei Padina, de zăpada proaspăt aşternută, de viscolul din timpul nopţilor sau de soarele strălucitor de peste zi. Vineri, 12 dintre noi, profitând de vremea minunat de calmă, numai bună pentru urcuş am pornit pe Valea Obârşiei. Zăpada nefiresc de mică pentru această perioadă nu a fost o piedică, astfel că 8 au ajuns chiar până la Vârful Omu, unde, la staţia meteorologică, ceaiul fierbinte oferit de vechi şi minunaţi prieteni a fost o adevărată încântare.  Am început aşadar anul 2012 cu dreptul şi sper să continuăm tot aşa.

R: Despre cercetaşi şi cercetăşie ce ne mai puteţi spune?

I.B: Dacă în Antarctica am fost ca membru şi reprezentant al Asociaţiei de Turism Chindia în care activez încă din 1989, în prezent fiind membru simpatizant, iar în Asociaţia Ecologică Floare de Colţ rolul meu este de voluntar, în Organizaţia Naţionlă „Cerecetaşii României”  am intrat în anul 2008, odată cu înfiinţarea Centrului Local „Naparis” Pucioasa, unde lucrăm mai mult cu copiii, pe ramuri de vârstă, după metrodele şi principile metodei Scout.
Chiar dacă nu este susţinută în mod direct, ca multe alte iniţiative care ar merita, mişcarea cercetăşească începe să se impună din ce în ce mai clar la nivel naţional, ca o alternativă de educaţie nonformală pentru copii şi tineret.  Satisfacţiile când lucrezi cu copiii sunt mari. Îi vezi cum cresc sub ochii tăi şi realizezi de fiecare dată cât de important este pentru ei să înveţe lucruri concrete despre cum să se descurce în viaţă şi cum să facă faţă provocărilor reale, asta într-un mod plăcut şi distractiv.
În 2010 am obţinut cu patrula Coresi locul I iar în 2011 locul al III-lea pe ţară la concursul „Trofeul celor Şase Căi” destinat temerarilor adică ramurii de vârstă 10-14 ani.  Dintre exploratori (14-18 ani) doi băieţi au devenit „ucenici” în echipa Salvamont Dâmboviţa. Tot în 2011 au luat fiinţă alte patru patrule de temerari, iar în 2012 ne pregătim să lărgim râdurile lupişorilor adică ramurii de vârstă 6-10 ani. De curând a fost semnat un acord de colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa cu privire la proiectul „Şcoala Altfel – Şcoala Muntelui – O zi cu cercetaşii” în care sperăm să implicăm în luna aprilie 2012 peste 200 de elevi şi profesori care să afle mai multe lucruri despre purtătorii de eşarfe. Mergem mai departe aşadar şi cu cercetaşii, urmând îndemnul lor cristalin „Gata oricând!”.
Vă aşteptăm alături de noi!

Articol în: Gazeta Dâmboviţei din 9 ianuarie 2012

duminică, 8 ianuarie 2012

REVELIONUL FAMILIŞTILOR 5-8 ianuarie 2012



PERIOADĂ: 5-8 ianuarie 2012

ZONĂ: Munţii Bucegi – Cabana Padina

TRASEU PARCURS: Fieni (Bucureşti, Târgovişte, Moroieni) – Muntele Orzea – Sanatoriul Moroieni – Cabana Bolboci – Cabana Padina – Valea Obârşiei – Vf. Omu.

PARTICIPRE: (30 de persoane)
-      Familia Prundaru – Marius, Ileana, Mihnea (13 ani), Andra (11 ani)
-      Familia Bujor – Costi, Lăcrămioara, Sara (12 ani), Mara (7 ani)
-      Familia Andronache – Florin, Tatiana, Ada (14 ani), Andrei (12 ani)
-      Familia Barbu – Vali, Silvia, Ştefania (6 ani), Ana (4 ani)
-      Familia Olteanu – Ilie şi Rozi
-      Familia Stan – George, Steluţa, Anca (12 ani)
-      Familia Olteanu – Nick, Lili, Victor (8 ani), Ama (8 ani)
-      Famila Grosu – Marius şi Mimi
-      Nefamilişti: David Mălăuţ, Eugen Uţă, Simona

DESCRIERE:

JOI 5 ianuarie 2012

Plecarea la ora 12:00 din Moroieni în formaţie de cinci maşini. Urcare prin Glog – Muntele Orzea – Sanatoriul Moroieni (unde a început să apară şi zăpada). Pe drum pauze, pentru regrupare sau la belvedere şi la Cabana Bolboci. Sosirea în Padina la ora 15:00, fără probleme deosebite.
După masă, o primă porţie de joacă în zăpadă, atât pentru cei mari, cât mai ales pentru cei mici, cu toate că stratul de zăpadă nu depăşeşte 15-20 cm. Întâlnire cu familia Stan care era cazată la ANSMR şi care se alătură programului nostru, la seara prelungită cu cântece d chitară.

VINERI – 6 ianuarie 2012 – Boboteaza

La ora 7:30 am plecat din Padina în formaţie de 12 persoane: Marius, Ileana, Costi, Lăcrămioara, Florin, Tatiana, Vali, David, George, Steluţa, Anca şi Simona.  Am urcat pe Valea Obârşiei pe o vreme foarte bună şi calmă, fără soare puternic şi cu zăpadă relativ mică, până sub Mecetul Turcesc (11:30). Aici am hotărât să ne despărţim deoarece mai sus, vremea se arăta destul de rea, cu ceaţă deasă şi viscol. O echipă formată din Ileana, Costi, Lăcrămioara şi Tatiana au început coborârea pe acelaşi drum ajungând înapoi la cabană la ora 15:00, în timp ce restul grupului a continuat să urce spre Vârful Omu, ajungând în jurul orei 14:00 la staţia meteorologică. De la Mecet în sus, vremea a fost într-adevăr rea şi urcuşul dificil. La staţie cei 8 temerari au fost întâmpinaţi de George, cu ceai fierbinte  şi alte bunătăţi. Pauza s-a prelungit voit, David şi-a uitat camera foto acolo, dar întorcându-se pe acelaşi drum, grupul a ajuns cu bine înapoi la Padina la ora 19:30 cu hainele pline de promoroacă pentru că afară deja vremea se schimbase complet faţă de dimineaţă: ninsoare şi viscol puternic. Grupul a fost întâmpinat cu sarmale calde şi alte bunătăţi.
În jurul orei 18:00 a sosit în Padina un grup masiv de 18 persoane, format din membri ai Asociaţiei de Turism Chindia (mai vechi sau mai noi), membri Salvamont sau reprezentanţi ai televiziunii MDI Târgovişte.
Copiii şi-au luat porţia de mişcare, bucurându-se de aerul tare al nopţii. Peste zi, ei au rămas cu Silvia, cu Nea Ilie şi cu Rozi, care le-au făcut toate mofturile.

SÂMBĂTĂ – 7 ianuarie 2012

Dimineaţă vremea a fost urâtă, cu ninsoare şi viscol. Cu toate acestea, Familia Olteanu (Ilie şi Rozi), David şi Costi s-a încumetat să plece la drum cu maşina, spre Moroieni, deschizând pârtie. Costi şi-a găsit acasă cheile de rezervă de la maşină, în locul celor pierdute şi s-a întors în zonă cu familiile Olteanu Nick şi Grosu, care au ajuns în Padina în jurul orei 15:00. Masa comună s-a considerat a fi momentul de întâlnire şi în jurul chitarei, atmosfera de veselie s-a  încins. A urmat porţia de concurs pe pârtie, la care au participat cu toţii, de la mic la mare. Bucuria a fost unanimă iar artificiile ne-au amintit de recenta trecere dintre ani şi ne-au făcut să numim această tură „Revelionul familiştilor”. Seara s-a încheiat tot în acorduri de chitară.

DUMINICĂ – 8 ianuarie 2012

Deşteptarea şi masa de dimineaţă ne-au consumat destul timp, la cât de mulţi şi gălăgioşi eram. Cu toate acestea, la final, copiii s-au dus din nou pe pârtie la zăpadă şi parcă nu se mai săturau să se joace împreună. S-a pus şi de un grătar în aer liber, care a picat numai bine, după efortul făcut. Apoi am strâns bagajele şi după o ultimă serie de cântece am reuşit să ne desprindem cu greu de cabana Padina, care ne-a fost o gazdă atât de ospitalieră timp de patru zile. La ora 15:00 am plecat şi fără probleme deosebite am ajuns cu bine, de astă dată în formaţie de şase maşini, la Moroieni unde ne-am îmbrăţişat şi ne-am luat rămas bun, până la următoarea tură. 


Fotografii AEFC
Fotografii Lili Olteanu
Fotografii George Stan


Fotografii AEFC - REVELIONUL FAMILIŞTILOR 5-8 ianuarie 2012
























































































Fotografii: Lili Olteanu
Fotografii: George Stan